miercuri, ianuarie 04, 2017

Un cuget

Un cuget
Acum doua seri am revazut, pentru a nu stiu cata oara, unul din filmele mele preferate, Troia. La sfarsit, rosteste Odiseu:
"If they ever tell my story let them say that I walked with giants. Men rise and fall like the winter wheat, but these names will never die. Let them say I lived in the time of Hector, tamer of horses. Let them say I lived in the time of Achilles."

De fiecare data, mi se face pielea de gaina si simt cum se strecoara, tiptil, un nod in gat, de dorul unor vremuri a caror taine si frumusete as fi vrut cu nazuinta sa le descopar, dar nu mi-a fost randuit. .
Dar acum, cand revad filmul cu alti ochi, mai cunoscatori si mai intelepti, ma intreb: Noi pe vremea cui traim? Cand a disparut maretia din lume? Intr-o mie de ani, ce nume ale zilelor noastre vor ramane pe buzele oamenilor, nume la care sa se incline?
Nu cred ca exista, dar spun atat: Curajul, Cuvantul si Onoarea sunt cele mai mari si rare virtuti. De ce? Pentru ca sunt singurele cu care nu te nasti, ci pe merit propriu, ti le fauresti. Ele separ mediocritatea de cei mareti si imortalitatea de cei uitati in timp. Si, desi vorbim de personaje mitologice, Homer a facut o treaba atat de excelenta, incat ma inclin oricand, mai repede in fata lui Hector si a lui Ahile, decat la orice personaj contemporan.

Niciun comentariu: