Cea
mai mare buba a mentalitatii noastre despre educatie - chiar si a
profesorilor care dau rezultate vizibile - este ca toti copiii de o
anumita varsta trebuie sa se dezvolte dupa un plan prestabilit.
Ca exista un set de cunostinte si deprinderi care trebuie bagat
simultan, ca intr-o campanie de vaccinare nationala, tuturor copiilor
de-o varsta.
Si pentru ca, in mod natural, nu reusesc decat unii sa inghita fortat, toti ceilalti sunt considerati "slabi".
Care este deci mentalitatea romanilor despre educatie? Ca exista o
palnie universala, prin care turnam disciplinat, doze masurate, la
rastimpuri planificate, cunoastere in creierul copiilor. Despre care,
culmea, se presupune ca ar fi exact la fel de capabil, de receptiv,
sensibil si motivat pentru toti copiii care implinesc varsta de ...la un
moment dat.
Asa sunt construite programele si disciplinele
scolare din tara. Asa se deruleaza formarea profesorilor: planuri,
planificari, termene-limita. Nimeni nu pare sa fi observat cat de
diferit si spectaculos e fiecare copil.
In Romania inca se
face educatie cu biciul intr-o mana si cu rigla de masurat in cealalta.
Educatie cu ochii inchisi si cu inima astupata.
PS. Romania nu e suficient de matura pentru alegeri si diversitate. Inca. Dar cele mai bune scoli in lume s-au desprins de 20 de ani de planificari universale. Unii chiar au citit ce-a tot dat nou stiinta despre creier si invatare:) La noi parca nu s-au tradus inca studiile astea :((
Un comentariu:
Mai clar, respingi ordinea planificata in educatie si sustii ca ar trebui sa existe suficienta flexibilitate incit ordinea spontana sa-si produca efectele
Trimiteți un comentariu